Fisura anala: cauze, diagnostic, tratament

Ce sunt fisurile anale? Simptomele și cauzele lor

Fisura anală este o fisură sau ulcerație a pielii în zona exterioară a anusului. Este relativ frecventă și afectează atât bărbații, cât și femeile, indiferent de vârstă. Se intalneste chiar si la copii, fiind cea mai frecventa cauza de sangerare rectala la acestia.

În timp ce hemoroizii sunt o afecțiune a vaselor de sânge din zona rectală, fisurile anale afectează pielea din această zonă. Fisurile anale apar în țesutul specializat din zona anusului numită anoderm. Anodermul nu are fire de păr, glande sudoripare sau glande sebacee și conține un număr mai mare de nervi senzitivi somatici. Abundența nervilor explică de ce fisurile anale sunt atât de dureroase.

Cel mai adesea, o fisură anală este localizată în linia mediană posterioară a canalului anal, adică acea parte a anusului mai apropiată de coloana vertebrală. Totuși, la femei, apar destul de frecvent și în zona anterioară datorită prezenței vaginului în zona anterioară.

În cea mai mare parte, fisurile anale sunt idiopatice, nu au legătură cu alte afecțiuni. Totuși, în cazul în care fisurile anale sunt localizate în altă parte decât linia mediană posterioară sau anterioară a canalului anal sau în cazul unor sângerări frecvente, trebuie realizate investigații medicale mai complexe. În acest caz fisurile anale pot să nu mai fie idiopatice, ci să fie cauzate de unele afecțiuni destul de grave: cancer anal, boala Crohn, leucemie, boli infecțioase sau virale, sifilis, gonoree, herpes, HIV. În acest caz se pot realiza investigații precum sigmoidoscopia care examinează partea distală a colonului, colonoscopia care examinează întregul colon și radiografiile mici intestinale. De asemenea, poate fi necesară, în situații mai complexe, chiar și o biopsie pe țesut prelevat de la baza fisurilor cronice din sfincterul anal intern.

Simptomele fisurilor anale

1. Dureri și usturimi în zona anală care se agravează în momentul eliminării scaunului. Durerea poate fi câteodată foarte intensă și poate dura chiar și câteva ore.
2. Disconfort la urinare mergând până la disurie, urinare frecventă sau inabilitatea de a urina
3. Sângerări ușoare, una-două picături de sânge roșu, care apar pe vasul de la toaletă
4. Mâncărimi în zona anusului
5. Miros neplăcut în cazul infectării fisurilor

Cauzele fisurilor anale

Cauzele fisurilor anale sunt, în general, traumele din zona anusului și a canalului anal. Principalele traume sunt determinate de:

1. Eliminarea forțată a bolului fecal, întâlnită în special în cazul constipației.
2. Diareea frecventă, repetată, multe scaune care solicită excesiv mușchii, pielea și mucoasele din zona anală.
3. Tensiunea excesivă în cei doi mușchi ai sfincterelor anale care controlează anusul. Sfincterul anal exterior este sub controlul nostru conștient. Dar sfincterul anal intern nu este sub controlul nostru conștient. Acest mușchi rămâne sub presiune sau tensiune tot timpul. În cazul în care această presiune devine prea mare, ea determină apariția spasmelor și reducerea circulației sanguine către anus și astfel apar fisurile anale.
4. Anumite investigații medicale – inserția rectală a unui termometru, endoscopia, colonoscopia etc
5. Efortul la care este supusă zona în timpul nașterii.
6. Circulația sanguină deficitară în linia mediană posterioară a canalului anal.
7. Stresul psihologic produce o creștere susținută a tensiunii în întregul organism, deci și asupra canalului anal și poate fi un factor în etiologia fisurii anale.
8. Persoanele cu riscul de a dezvolta fisuri anale sunt cele care suferă de constipație, cele care au o dietă săracă în fibre, cele cu un stil de viață sedentar, femeile la naștere sau lăuze, persoanele foarte stresate sau anxioase.

Tratamentul fisurilor anale

Scopul tratamentului în cazul fisurilor anale este de a stopa spasmele sfincterului anal intern. Aceasta duce la creșterea fluxului de sânge la nivel local și astfel oprește ruperea repetată a anodermului și conduce la ameliorarea simptomelor și vindecarea fisurii.

Tratamentul inițial implică înmuierea bolului fecal prin adăugarea de Psylium în dietă, o dietă bogată în fibre, creșterea aportului de lichide, evitarea alimentelor greu digerabile, constipante sau iritante.

Evitarea constipației se poate realiza prin schimbarea dietei, introducerea de fructe, legume, cereale integrale bogate in fibre, consumul de lichide suficiente, eliminarea alimentelor procesate excesiv și rafinate, a celor de tip fast-food. Deosebit de utilă este și administrarea de suplimente alimentare pe bază de fibre și a laxativelor naturale.

Sunt indicate și benefice și băile de șezut cu apă caldă. Acestea relaxează spasmul mușchilor, cresc fluxul de sânge către anus și curăță pielea, mai ales după eliminarea scaunului. Se pot face băi de 20 de minute de 2-3 ori pe zi. Dar, atenție, evitați utilizarea excesivă a săpunului în zona anusului. Acesta usucă pielea și determină crăparea mai ușoară a acesteia. De cele mai multe ori folosiți doar apă caldă pentru curățarea zonei.

De altfel, o igienă strictă în această zonă este absolut necesară. În acest scop folosiți șervețele umede intime, simple sau cu cremă (fără parfum) după fiecare eliminare a scaunului. Alegeți o hârtie igienică foarte moale sau, dacă tot simțiți durere sau usturime la utilizarea acesteia, folosiți doar baia cu apă caldă și șervețelele umede.

Dacă zona sfincterului anal este uscată sau există deja fisuri anale, folosiți ulei din nucă de cocos. Pe lângă capacitatea extraordinară de hidratare a zonei, uleiul de cocos are și capacități de vindecare a rănilor și de regenerare a dermei.

Untul de cacao poate fi folosit în același scop. Este un emolient bun și hidratează pielea, lăsând-o mai suplă și mai flexibilă. O bună soluție este și uleiul de măsline.

Sucul de aloe sau unguentele cu aloe vindecă și regenerează rapid fisurile din zona anală.

Un alt unguent foarte bun este cel pe bază de tătăneasă deoarece tătăneasa accelerează vindecarea rănilor. Ea conține alantoină, o substanță bioactivă cu acțiune regeneratoare asupra pielii. Are și proprietăți calmante.

De asemeni, exercițiile fizice reduc constipația și contracția musculară din zona sfincterului anal. Plimbările, exercițiile din yoga, înotul, grădinăritul ajută foarte mult. În general, exercițiile fizice care solicită uniform și armonios corpul. Ridicarea greutăților este cu totul contraindicată!

Dacă sunteți o persoană încordată, stresată sau nervoasă, străduiți-vă să vă echilibrați emoțional. Toate stările tensionate mențin mușchii sfincterelor anale, în special cele interne, contractate și supuse spasmelor. Aceste spasme și tensiuni în zona anodermală duc la apariția fisurilor.

Aceste măsuri și tratamente prezentate mai sus dau rezultate foarte bune. Dar dacă, totuși, o fisură nu s-a vindecat în 6-8 săptămâni, este considerată cronică sau poate fi efectul unei alte afecțiuni. În această situație, investigațiile trebuie efectuate de un specialist. Doar dacă avem un diagnostic corect putem alege cel mai potrivit tratament pentru fisurile anale persistente.